intre stihii de metal,
o buza de melasa
se prelinge
peste acatiste
gresit rostite...

tocul usii tale nu mai e
ca aseara...

ce crispat e cerul
imbibat
in cerneala varsata
dupa ultimul vis

de ce nu fugi din el?...

pe strada ta
au mai ramas
doar un felinar
si o bucata de pamant
neasfaltata...
din mine.

unde e licarirea
din ochiul tau stang?




pentru A..cea care imi lumineaza noptile cu luna noua...