Numai la Domnul îmi găsesc scăpare.
Cum ați putea să-mi spuneți : fugi îndată
În arca ta de ape-mpresurată,
Când nu găsesc în juru-mi alinare ?

Își încordează aprigă săgeată
Cei ce-și doresc ca brațul să doboare
Clipa de taină ce în cuget doare,
Simțirile acelor fără pată.

Când temelii se surpă în osândă,
Omul jertfește Domnului un ied,
Să nu-i ajungă râvna-n cer flămândă.

Mă plec și eu, cu lira-mi de aed,
Nădăjduind să-I am privirea blândă
Și-n mila Lui nepregetat să cred.


4 septembrie 2004