obosit de graiul sfânt
cu hainele rupte și sufletul lipit de cer
încă mai plâng fluturii răstigniți pe decorul mânjit
de spaimele copilului
uitat în camera amintirilor de pluș sau 911
unde îngerii pun taxe pe visele frumoase

la liber doar coșmarurile
mă învață să număr nopțile tremurate
prin spitale fără salvări
medicii își vând harul pe un Picasso

la mâna a doua culorile sunt pale
merg la bibliotecă pe trupuri de împrumut
îngrămădite pe rafturile pământului
unde întotdeauna există loc pentru un visător
cu aripile cioplite defecte la zero grade