Mașenka nu știa că are talentul
de-a pritoci patimi chele
prin unghere colbuite
nu știa mare lucru
dar pe la treispezece ani
domnul cu barbișon
cel cu ochi mici și rotunzi
o chemase în cămăruța lui
de la demisol
și-i vorbise ore-n șir pe întuneric
despre stigma apoasă
ca o rugină lichidă
pe carnea noastră
uneori jeg pe sub unghii
o fascinase pe Mașenka
vocea lui de cadavru încă viu
care o chema să înțeleagă
că a ales-o pe ea acum
într-un preludiu al băii de noroi
care e lumea

așa ajunsese un nufăr
cu gust de piper alb
domnul cu barbișon a continuat
lecțiile lui în beznă
iar cu timpul Mașenka
a devenit un guru al simțurilor
așa a început totul
inclusiv nebunia de-a scrie manifeste
bărbaților și femeilor
care ar fi vrut să-i pipăie sânii
sau coapsele
să-i lege adâncimea intimității
de cozile a patru cai năpraznici
iar domnul cu barbișon
să pocnească din bici
............................

o dată la patru anotimpuri
rupe o nouă filă
s-a făcut mare Mașenka
lui să-i fie țărâna ușoară