iubesc alcoolul îi urăsc pe băutori
râd dezgustat
acestei scări îi crește o cocoașă
ah! câte unghiuri importante
nu s-au frânt
pe treptele născute fără moașă

buhaiul parcă a mâncat zăpada
nimic nu-i sfânt
nimic nu-i alb pe lume
doar soarele se stinge trandafir
uscându-se pe crucea fără nume

miros a sânge și a scorțișoară
un pumn de cuișoare-mi zvârle cineva
din mine aburii imagini ies
ai zice
că în tăcere fierbe inima

fac palmele căuș îi dau să bea
oricărei însetate călătoare
și cerului
sub ochii înstelați îi cresc
atâția sâni ca struguri cu picioare

nici n-am mâncat
nici n-am băut destul
cu sufletul pe boabe am șters roua
și dacă vechiul iernii m-a dormit
vei fi o altă primăvară
vei fi noua