Când lacrimi curg și ochii altă plăcere nu cunosc,
Când inima-ți palpită de dragul unei singure ființe,
Abia atunci iți poți da seama că iubești cu-adevărat,
Abia atunci poți spune că ai iubit cinstit!

Iar de-au cazut mii de lacrimi continuu far’ de răspuns,
Și mii de minute au trecut cu-același gând de împăcare,
Atunci s-ar putea spune că-i mare credința,
Și că iubirea niciodată nu se va destrăma!

Prin durere, așteptare și numai adevăr,
Prin dragoste curată, lacrimi și încredere -
Prin astea toate voi reuși să te recaștig, iubire,
Asa voi reuși să zic că n-am luptat în zadar!

Apoi - dacă voi reuși să zâmbesc din nou,
Daca voi reuși să readuc soarele pe cerul meu,
Abia atunci voi putea spune ca Dumnezeu e mare
Și că îngerașul meu mi-a ascultat ruga dăruindu-mi iubire!

Dar până atunci voi lăcrima zi de zi în speranța de-a te revedea,
Voi zâmbi pierdut până când voi putea să-ți sarut ochii,
Voi gândi sec până când am să-ți simt respirația aproape de trupul meu,
Mă voi amăgi mereu că nu trăiesc pentru-a nu putea iubi pe-altcineva!

Voi fi doar eu și sufletu-mi plin de credință,
Voi fi doar eu și chipul tău în mintea-mi cruntă,
Mă voi gândi mereu că vom trăi iar împreună,
Și voi păși cu drag pentru-a te regăsi pe tine!!!