trăiesc pe calea hârtiilor, fosta martirilor,
eu cu celelalte creioane.
seara citesc reviste de specialitate
și urmăresc emisiuni didactice
despre ce nu trebuie sa facem
iar când am timp și vremea-i bună
ies la plimbare cu prietena mea de creion,
purtându-ne doar grafitul de pe umeri.
ne amuzăm când vedem creioanele rupte
cu minele lor ridicându-se dintr-ânsele
ca turnuri de veghe de jucărie.
noi ne-am scăpat de mult de povara grafitului
pe care trebuia să-l îngrijim
ca pe un copil rău și bezmetic.
aerul curat ne trece liber pe-acolo
pe unde sălășluiau minele ponosite
și nu mai depindem de nimeni.
noi ne plimbăm în liniște pe drumul nostru
privim doar înainte
și nu lăsăm în urmă nici o dâră
de grafit.