îți spuneam că începe anul dragostei. râdeai
ca de o certitudine.
chipul meu se schimba cu fiecare întoarcere
a lunii din noapte spre zi.

iubește-mă din secundele tale fără număr.
necuprinde-mă
și voi veni. întreagă
în vals împletit cu iarna. voi purta
un medalion rogvaiv. mă recunoști
mereu
prin ploaia fiecărei întâmplări.

sunt albă. uneori am grație alteori inocență și
atâta tristețe.
iubește-mă din anotimpurile tale
nedescoperite
ca un portocal abia sămânțat.

și soarbe-mă din blond-șampanie. doar
părul meu îți poartă sărutul
atunci când nu ești.