Libido

Mai intai - ravnind, ah, suflet renegat si ars de asteptari febrile - te-am cautat,
cuantificand pitagoreice eresuri,
in caliciul lotusului cu o mie de petale.
Plutind, apoi - gondolier nebun - pe efluvii de feromoni si sange,
te-am adulmecat, gheisa hirotonita,
ca un copoi flamand o tanara si neostoita ciuta,
urmandu-ti chemarea nerusinata si lenesa ca o pleoapa de reptila,
si, pentru prima data, n-am mai simtit
iubirea ca un atentat la cerul instelat de deasupra mea...

Acum, alinturile tale, iubito, sunt precum
bisturiul septic al ratiunii debitand incizii grabite
pe creierul saturat de poezie...
Ochiul sufletului, captiv, se scalda, extatic, in irisii tai albastri,
patrunzandu-se de umoarea opiacee,
sfredelitoare de zei.
Crist nu se mai tanguie pe lemn,
ci valseaza, transportat, in aburi de LSD.
Tariile nu se mai cutremura
consacrand, tainic, deicidul,
ci, spuzit de pistrui trandafirii,
flirteaza galant si obraznic cu firea
cuprinsa de ontologic rut.