ești ceasul umbrei. arăți singurătatea aceea albă din care se duc clipele în altă umbră. așa se nasc orașele. acolo unde oamenii beau în loc de apă Timp. și duc cărți la anticariatul Domnului. fac luminile amintiri până la viața de dinainte a copiilor lunii.

fiecare cuvânt deschide aici o inimă dincolo un mormânt. și niciodată nu îmbrăcăm hainele părintelui șchiop. câteodată doar păsări fără ochi și arbori cu rădăcini pe ape. în pielea ta se țes genele altui meridian.

sunt ceasul transparent. solitudinea mai mult ca perfectă. conjugăm același timp la niciun infinit pământesc.

poate că suntem oameni.