Sunt disperata, nu-mi gasesc cararea,
Si nu stiu pe ce parte s-o apuc!
In fata mea se vede numai zarea,
Si-n cap am doar dorinta sa ma duc…

Si m-as tot duce zau, ìn lumea larga
Dar mult prea strimta-i viziunea mea…
Ma simt paralizata, ca pe-o targa,
Cu neputinta de a ma misca.

As vrea sa fug de lumea mea meschina,
caci prea meschina ma gasesc si eu.
Ma simt ìnfumurata si cretina,
si fara nici un fel de Dumnezeu.

Atatea guri spurcate-n lumea asta,
Mi-ar spune sa raman;dar nu mai pot!!!
Ma simt ìmpovarata ca napasta,
si obosita rau, ma simt de tot!

Eu nu mai pot, m-am saturat de toate!
De prieteni, de dusmani, si de erori
Sa rabde astazi doar cine mai poate
Sa faca-n fata altora furori…

Eu plec, ma duc, la naiba cu norocul!
Caci am iubit prosteste, si-am pierdut…
Mi-am dat din mine sufletul si focul,
Si astazi ma gasesc ca la-nceput.

Eu nu mai sunt ìn stare nici de mila,
Sa-mi plang sau sa ma vait, si nici n-as vrea!
Uitandu-m ìn urma-mi faceti sila:
Ramaneti prosti pe veci, ìn urma mea!