părinte neolog copiii tăi
în loc de guri mașini de scris tocmiră
gheare de tuș și ochi tastați
se-ntrec dar nu respiră

tu rabzi
ești un ogor hlizit de ierni fără zăpadă
porți brazdele ca sânii dezveliți –
virilități de gardă

la umăr arma și eu duc
sunt tot în post încă slujesc drapelul
dar mi-e rușine să ascult
în ei cântând cățelul

cu umbre mute mă jupoi
sunt îmbăiat sunt ras mă-mbracă seara
la mâna stângă vene moi
le voi pansa cu ceara