Cu dor cu tot privești,
Spre cele patru zări
cautand ființe cerești
pe care nu le gasești.

Chemi dinspre apus
Intunericul și frigul.
Căci ele te-au sedus
...și te-au rapus.

Acum nu mai ai putere.
Oricât ai dori,
Nu mai poți fi,
lipsit de durere.

Privești asupra lumii
Cum decade sublim
Și te simți sătul,
Dupa un canibalic festin.

Oamenii, in cetele groazei
Rup lanțul credintei
Și devorează sensul fiintei
Vlăguiți de ură.

Vezi râuri de sange.
Se curg din trupul tău.
Vezi copilul ce plânge
Cand vede atâta rău.

Sâruti mană criminală
Ce te-am omorat ieri
Și cauti clipa fatală
Ce te-a facut sa pieri.

Acum e liniște...
Caci e pustiu.
Nici eu nu cred că știu
Când am incetat să mai fiu.