tu nu mai ești trist ai adormit într-o călătorie
ai băut apă în fiecare umbră de om
ai lăsat liberi câinii cerului
să îți adulmece palmele
nu ți-ai desprins de trecut ochiul
simțind cum îți alunecă prin interstiții
pasăre cu pasăre până la un albastru copt
în mâini de copilandru rătăcit

tu nu mai ești revoltat pe vântul nordului
i-ai arătat poarta cea fără chipul tău
și te-ai întors după o victorie
întotdeauna cu o dragoste firească
de dumnezeul pietrelor

tu acum nu privești în stânga
acolo
tace mereu o femeie
ca după o altă întâmplare a ta

și mereu te duci
te duci mereu