Se zbat în carnea mea hâde hiene.
S-au prefăcut în păsări cu glas moale.
Dinspre fântâni de gând cu ghizduri goale
Un vis blajin să picure pe gene.

Știam să legăn patima în poale,
Să tulbur focul pârjolind prin vene.
Târziu s-a stins, înfășurat în lene,
Căci n-am știut să îl iuțesc din foale.

N-a mai țâșnit dorința din privire.
Mâniile n-au mai știut ce vor,
Iar goarna urii nu mi-a dat de știre

De am răzbit prin veac triumfător.
Dar tot mai chem zăbavnică oștire,
Să-nfig o lance-n dâra unui zbor.


24 noiembrie 2004