Prin fum și ceață
Doar mici sclipiri se mai zăresc,
Chiar și prin gânduri
Fantasme albe poposesc,
Lumini ce se transformă-n umbre
Atât de-ntunecate și de sumbre,
Contur de corpuri ce își pierd din formă,
Reiau înfățișarea crudă și diformă.
Reflexii clare se șterg acum în vid,
Oricât aș vrea să le opresc, se sting.
Lumini și umbre în același timp,
În întuneric toate se preling,
Un chip acum cenușă se preface
Și nici o vrajă nu îl mai reface.
Orice contur își pierde din putere
Și-n întuneric el cu totul piere,
Perdele lungi de abur se mișcă diafane,
Formând un zid între lună și soare.
În jur e beznă, e-ntuneric, e pustiu
E liniște și e târziu.