eu mi-am circumscris visele în viscol
și mi-am caligrafiat tălpile
pe coapse de nisip
amnezic

ca o pasăre orbitând în lenjerie feminină
așteptând ploi de cenușă vulcanică
cu aripile dependente
de lavă

niciodată nu m-am îndoit de iubire
i-am urmat cuvintele
până în pânzele
albastre

acolo nici un dor nu moare nerostit
inima își revendică silabele călite
în foc și oțelite în ger
fluierând

precum o abdicare a amintirilor
uitarea va reitera în splina timpului
poemele acestei treceri
dincolo