“Dacă aș avea mijloace n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să resipire pe ea în timpul furtunii pescărușii mai lași.E destul de istovitor să împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie.*”

Privindu-mă strigând atunci când îmi cresc cele 32 porți
apa acesta, învolburată de semne,
bate precis orele,
în gemurile cu strălucire de pântec,
peste care cresc aripi
în sensul contar acelor de ceasornic.

”Vântul, el mai degrabă s-ar putea așeza acolo, din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine. N-a facut nimic în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.*”

Apa aceasta, apa aceasta,
este singurul lucru pe care-l posed
fiindu-mi lăsat moștenire
pentru a-l da mai departe
înotătorilor din vechea cetate
Ninive.
_________
* Iona, Marin Sorescu