Toate primăverile de s-ar aduna într-un trup

ar rezulta o fată frumoasă, o zână,

iar aceea poate ești Tu…

Din ochii tăi decolează doi îngeri

cu flori de mirt în mână.

Pătimirile mele vor fi duble

și înțelepciunea rugină de fier

iar timpul zboară vertical sau se-nvârte-n jurul tău.

Chiar așa a și fost,

căci neliniștea năpădită de canoane

coboară învingătoare să jubileze prin trupuri

alergând somnambulă pe țărmuri inundate de meduze albe.

Fie că înveșmântezi înțelepciunea cu lauri,

fie că o cădelnițezi cu tămâie, ea nu devine bogăție

decât pentru cei șireți și lacomi

iar soarele oricum apune

mai mult pentru tine decât pentru ei;

și timpul zboară zigzagând sau se-nvârte în jurul tau

rupându-se-n două, dar ceea ce rămâne

este nisipul clepshidrelor sparte și cioburile

presărate peste urmele trecutului unde-au coborât norii

ce-ascund viitorul

alcătuit din arme, lacrimi, foc și cenusă.