Tristețea-mi fără margini ce-ntâia-n minte-mi vine
E sentimentul unic in toată ființa mea
Infernul meu lăuntric, captiv în el ma ține
Uitând în permanență de existența ta.
Bat clopote ‘năuntru-mi, și cântă popi în coruri
Eterna-nmormântare ce-n mine se petrece
Se sting lumini în umbră și se formează găuri
Coroana morții-mi albe în frunte când îmi trece