Probabil că am devenit un clișeu astăzi dimineață
sau
poate am fost încadrat mai demult într-o bandă plictisitoare de mitralieră,
un glonț ca oricare altul,
căruia încă nu îi atârnă burta peste peștișorul de aur.

M-a decupat dintr-un ansamblu motoriu
și m-a lipit pe noptiera ei
redându-mi șansa de a deveni o amintire statică
așa cum ajungem toți bărbații care am luat hotărârea de a ne naște.

Cu toate acestea pumnii îmi sunt încă înfiletați în antebrațe
și adânc înfipți în măruntaiele vieții,
făcând-o să icnească
la gândul că a avut nenorocul de a mă cunoaște,
să zbiere
atunci când mă vede întorcându-mi capul după ea,
ca după o pradă,
lent și convins de victorie.