Când ieram copil dă școală, măi așa pân clasa opta,
Mă jiucam dă dă unu sângur pân grăgina me’ cu lopta.
Ș-uice-așa, că pă-nsărace, mă trezăsc că în grăgină
Mi să bagă d-a furișu, Măriuță, o veșină.

Una faină, dodoloață, cu v-un an poace măi mare,
Văduvoanie, că bărbatu i-o murit dă gălbinare.
-Mă Nieluțule, poganie, m-o fost prins ea dă supt barbă,
Las-o dracului, surducă, hai măi bine stăm pră iarbă!

Ș-apăi m-o trâncit năroada, dup-un gard, pă dup-o ușă,
P-ormă s-o-njupit, a naibii, să mă prindă după gușă.
Trâmuram ca cotoroaga, că do’ nu șciam, mă frace:
Asta cât îi dă năhuie, drașie ie-o, că mă bacie!

Măi cu samă că-m suflasă șî m-o ars drept în ureche,
D-ai fi zâs că-i aizămbanu când să-mburghie pă ștreche:
-Șe-ai veșino, ai oftică?…O-ntrăbai io, într-o doară,
Fierbi măi rău dăcât căzanu ăl cu prunili dă vară!

Când colea, după o vreme, cum stăceam în poieniță,
Să iviră ca să pască, un berbec cu trii oiță.
Iar berbecu, drac dă marvă, numa vez cum mi să-nfoaie,
P-ormă, țușci!…sări nărodu, drept în cârcă la o oaie.

Măriuța, înșintată, mă șî țucă: -Mă Neluțu,
Ia să văd dacă-șci în stare…Poț să fași ca berbecuțu?
-Cum să nu!…Mi-s cheț dă tobă, mare brânză, drașie iele…
Da nu pot, tu, Măriuțo, c-ășcia nu-s oilii mele!!!…