Prietenii s-au depărtat,
Ca pâlcul de trestii
Pe lângă care am trecut cu luntrea.
Chipurile lor s-au șters din apă.
Înaintez pe canale înguste-
Vâslele îmi pătrund în coaste
Ca doi inamici. Pe cine să chem?
Numerele de telefon nu vorbesc singure.
Ridic un pantof la ureche
Și realizez că îi miroase gura-
Îl arunc, ce să fac?
În undița arcuită aflu
Că sunt prada din ac, cel pescuit.