în pământ cu greutate vidă nu-mi găsesc loc...
aripile mi se frâng ușor...aș vrea să zbor...
trec haotic brume de vise mistuindu-mi totul...

întregul unui plin nimic amuțește gălăgia vieții...
drepte strâmbe,oblice dezafectate,paralele unite,
sfidează molipsitor geometria durerii infinite...

plouă,un vânt mă adună,trântește ciudat sufletul.
ninge,lapovița mă alungă,îngheață etern trupul.
e senin,lumina lui mă usucă,căldură atacă privirea..

loc negăsit a debutat cu nașteri anonime în neștire...
se uită-n sus,jos e prea adânc,se uită-n jos,nu e...
au dispărut în spații mari captivând viitorul...