O UGIT NEPOATA GROASÃ

Oameni buni, o-aț auzât dă nepoata Florișiel,
Ccare mi s-o măritat cu Văsâle Capdămiel?
Să vegeț voi șe-o făcut într-o zî la dișpensari
Când s-o fost cotat dă ouă c-avea foalili cam mari:

-Domnu doftor, să rugă d-un feșior măi cinierel,
Dacă zâși că iar mi-s gre’, vreu ca să mă scăpi dă iel!
Fă șeva să-l lăpădăm, c-am făcut numa trăznăi...
Șî dă află-a' mieu bărbat mă sturășce în bătăi!

-Doamno dragă, stai puțân, nu mă tot lua așa…
Zî-m’ măi bine ca să șciu: o-ai rămas cu-altșinieva?
C-ai acas’ patru copii, băli ca dunga pă asfalt,
Șî-s leiț cu tata lor, cu Văsâle ăla ‘nalt!

Nu prea văd niși un ghișăft dî la vale, dî la geal,
Șciu că nu eșci tu muierea care săre păstă cal!
-Domnu doftor, mă-nțăleji?…Baș dă asta mă șî cem:
Am, șe-i drept, patru copii…da-l făcui pă dracu ghem!

Nu măi vreu să nasc dăloc, nu-l măi fac niși să m-omori,
C-o să creadă omu’ meu că-i copil făcut dân flori…
C-am șicit într-un țăitung ,cum că-n lumie, ca să viez,
Tot al șinșilea copil șe să nașce îi…chiniez!!!