Arbori din materiale sclipicioase,
cârpiți cu funii marinărești,
se plecau în fața
Domnișoarei cu Foarfece.
Zâmbea un la revedere ce mirosea a petrol și
îi rănea gingiile. O ustura fața.

Într-un subsol de spital, cadavre se luau la trântă.
Ochii lor scoși se spărgeau sub greutatea degetelor ei ca niște baloane de gumă...poc!

Am devenit peștele propriilor mele sentimente…
le prostituez la colțul străzii pentru o idee…
le fardez cu versuri și acuarele…
violez soțul unei soții foarte frumoase și iubitoare…
după care îl castrez cu briceagul ce și-l ține
în buzunar pentru a desface capacele de la sticlele de bere…
e un tip cu conștiință…
non-duplicitar…
nu poate să o facă cu două femei deodată…
sau nu poate cu mine…că aș fi mică, puștoaică, că nu ar fi bine pt. mine
…porcării pe care nu dau doi bani…
nici el nu da doi bani pe mine…
simt asta prin fiecare cv. pe care mi/l taie
…tâmpit…
iar eu îmi pusesem la bătaie
toate bombonelele cîștigate
la alte jocuri imbecile…

…viermi mecanici mă mușcă de mâna ce îl mângâie…
cu un tribușon îmi perforez starea de veghe…
o gaură în colțuri îmi spumegă green…
soție frumoasă și iubitoare…
efervescență de dincolo…
perpetuu static minimalist și gestant…