Dezleg un cearcăn din chinga sedusă
de zâmbetul urcat în car
cu roți de lemn și dor de șes
spre verde crud
mi-e sete-n suflet
tăpșanul îl zăresc

petrec o mână peste alta
miros de buze simt în iarbă
un greier a uitat să cânte
se vede clar
e ruptă-i coarda
chindiile-l zoresc

adie clipa pe ochiul rezemat
de fruntea serii a agățat un vis
pe colier de ani trecuți
suspină trupul
desculț apusul pleacă
în carul lui de timp.