Ahile

Ca un scafandru ieșit din mare
pe plaja înserării,
Valetul îmi desface de la brâu
centura
cu punga de bani și stiletul:
- limbajul odihnitor de simplu
al întâlnirilor din meandrele zilei.
Apoi bucată cu bucată
îmi demontează
hotărâtoarea armură .
Îi fac semn să se îndepărteze,
singur să-mi dezbrac
veșmintele colorate
ale orgoliului.
Atât de fragil
rămân în fața ta
Încât credința că nu sunt
mă poate ucide.


2 Moment


Sunt fericit,
nu mă dezmint.
Sângele meu,
roșiile molecule ale libertății.
Lungile tale tentacule
cântă,
se unduiesc aripi.
Frumoasa mea caracatiță
înghesuită între pereții
zgârcitelor convenții omenești,
Ne-am iubit,
Dacă vrei să ne mai iubim,
oprește-te.



3 Fântâna


Și a doua și a treia oară
cobor găleata
în fântâna secată .
Deasupra hohotul nesfârșit al norilor.
- M-ați păcălit, nebunaticilor !
le strig peste măsură de încântat.
Apoi, cu o undă de tristețe îmi repet :
Nu uita când se vor întoarce
să îi pui fântânii capac .