Noaptea gustă ciobul rece al lunii,
Buzele ei însângerează pielea caldă a orașului,
Doar timpul alunecă asemenea sângelui prin substanța ei.
Fecioară în văluri negre, care mușcă discul lunii
Sau atinge cerul cu bănuțul strălucitor al sânului ei,
Respirația ta sărata se aprinde în dimineți
Când buzele tale cuprind buzele zilei
Când mii de clipe vă străbat trupurile îndrăgostite
Sunteți ca două jumătăți de clepsidră
Iar între gurile voastre, aleargă prezentul
Ca un sărut.

Cei care s-au iubit ca noi,
Ale căror trupuri însetate au tăcut prea mult,
Dar nu au nevoie de cuvinte
Să se dezbrace unul pe celălalt
De angoase și tristeți,
Iși vor aminti că bărbatul este cerul
Femeia pământul,
Iar buzele lui o vor săruta în zori, cu formă de rouă;
Căldura trupului ei la amiază
Se va ridica spre cer asemenea norilor,
La asfințit toată ființa lui o va mângâia
Asemenea ploilor.
Doar nopțile când fiecare va rămâne singur
Dar nimeni nu-i va vedea,
Pământul va urca spre cer să viseze împreună.