Rătăcesc printre pașii de astăzi și ieri
Cu două găleți de bălegar în mâini,
Ca un păstor fără turmă.

Strigă o casă- peretele netencuit
Aruncă după mine cu cărămizile-
Nu mă ajunge.

Cu tălpile goale scriu un cântec alb
Pe fața pământului-
Mă transform în salcie neagră.

De aici a izbucnit pasărea persecutată de zvon,
Litere de apă au scuturat aripile.

Ce să-ți arăt din palmele sigilate ale fluturelui?