Sunt omul extremelor: iubesc sau urăsc,
Dar ura în mine n-o pot ține prea mult.
Sunt omul extremelor: admir sau disprețui,
Iar disprețul meu mușcă, însă nu ca al ei.
Sunt omul extremelor: aprob sau combat
Cu-aceeași pasiune ce-n viață mă duce.
Sunt omul extremelor: cred sau tăgădui
Și vreau să-mi aleg mereu propriul drum.
Mi s-a spus odată că sunt omul extremelor.
Nu mai știu cine mi-a spus; nu contează.
Știu doar că am o față pe care o arăt lumii
Și una pe care mi-o arăt numai mie.