Singurătate


În jurul meu zaplazuri se ridică
Crescând ulucii pân-la cer,
Cu pașii tăi rămași departe
De-acuma-ncolo nu mai sper.

Ai plecat făr-un cuvânt
Te-ai dus departe-n lume,
De mâine-ncolo te-am uitat
Nu mai ai chip și nume.

De ce-ai fost laș,de ce-ai mințit?
Cu vorbe dulci rostite-n șoapte
Și mângâierile de-alint,
În serile pornind spre noapte.

Pustiul îl voi umple iar
Cu alte iubiri trecătoare,
Ce poate vor minții la fel,
Sau cine știe,poate...poate...?


Oct.1985