Peste cadrane-ntoarse cu fața la pereți
Văzduhul cerne, albe, cadavrele de fluturi,
Tăcerea te îmbată ca șoapta ce-o repeți
Iubitei, primăvara, pe când cireșii-i scuturi.

Cohortele nebune de fluturi căzători
Îmbrățișează noaptea ca un amant gelos
Cu dalbele eșarfe de aripi și de flori
Căzute cu sfială dintr-un cais nervos.

În drum spre veșnicie te mai sărută-n fugă
Să nu le pierzi candoarea și gustul de curat
Apoi adorm alene cu creștetul sub glugă
Frumoși ca fericirea, într-un duet ciudat.

Înoți printre petale și fluturi muribunzi
Sărutul lor îți spune că toți o să murim
N-ai loc prea mult de rugă, nu poți să te ascunzi
Când fluturii pictează pătrate-n țintirim.