o muzică împletită
de obiectele camerei mele
mă desenează
și
dansez cu tine pe pagini albe,galbene,
până vin paznicii muzeului academiei,
...
ca zorii,
ca praful peste cartea noastră,
peste pașii imperfecți,
peste raftul din care am căzut amândoi,
atât de apropiați
ca personajele secundare,

valoarea e un cititor atent,

ca un torent
noaptea îmi curge pe umeri
până la fluierele picioarelor,
vorbindu-le,
mângâindu-le cu verbele ei negre,
eu,... indiscret,
ascult și mă înseninez,
tu ești un verb.

și mă apuc să te conjug
dar nu am nici persoana I-a,
mă uit în preajmă și văd litere
și când să te sărut, conjugându-te,
ah, nefericitul acela de student
care ne-a recitat.

iubita mea, nu știu decât că
murim într-un poem de Shakespeare.