strada o țin minte pustie
cîteva dîre de lumină venind de la catedrală
pe asfalt doar pantofii mei roșii îți dădeau de știre ca niște faruri
stăteai nemișcat cu o haină lăbărțată pe tine

nu puteai vorbi
tremuram

m-ai învelit ca pe un trofeu pregătit pentru drum lung

am urcat scara îngustă nu era loc pentru doi

aș fi putut păstra dovezi
ciorapii rupți și rochia sfîșiată

am doar mirosul cald al pîinii
la 6 dimineața