de fapt ce vrei?
între patru pereți
străini,
trupurile noastre nu pot vorbi
pentru noi.
să zicem că încleștarea ar fi
temeinică, cu reveniri obsedante,
că nu am putea fi
fără să ne atingem, să ne mâncăm,
să ne țipăm plăcerea.
părul ni s-ar înnoda,
toate s-ar lipi, respirația ne-ar tăia.
și?
ne așteaptă pe fiecare alte dimineți
nici măcar întregi
ale noastre.
nimic n-ar fi altfel,
frustrările la locul lor,
singurătatea pe care o ascundem
după degete.
ți-o poate spune orice
trișor în dragoste:
golul nu se umple.