intersecțiile au fost mutate
departe
încât pentru a le vedea
Dumnezeu folosea o lupă

părul tău
rezultatul unei sume
plus
umerii tăi ionici
te făceau să ai misterul unei scufundări nocturne

clădirile își picurau cărămizile
vântul lătra
și
mă speria de fiecare dată

știi
ningea cu puf de gutui

vapoare lăptose se pierdeau sub ape
în zgomote de patefon

ne priveam mereu
în oglinzile uitate pe malurile oceanelor
numai acolo
păream două globuri țuguiate
în partea noastră de nord
ne săreau pajuri din seringi

de jur împrejur
era sentimentul acela
al unei căderi de lift
pe care l-am mai simțit în altă viață
când eram niște frunze

toate lucrurile apăreau
ca afișajul unui ceas electronic

ne
zgârâiam dinții
mușcând haotic din mere

pe sub ferestrele noastre
trecea seara
câte un pescar
în mersul piticului