băltoacă



ziua se
întinde sub soarele amiezii ca o gumă de mestecat,
de care se lipesc dinți.

pe străzile distorsionate trec oameni distorsionați.

trec și eu. mă așez pe bordură
în fața unei băltoci mizerabile rămasă acolo ca o minune
nerisipită încă de soare.
îmi aprind o țigară. aștept

să treacă un camion.



șchiopul



am văzut în față la universate un cerșetor șchiop,
care avea un ochi acoperit
cu chestia aia de pirat. el mi s-a părut nespus de frumos

stând în piciorul său unic, fix în mijlocul porumbeilor,
oglindindu-se în apa din fântână.

am alergat acasă, mi-am prins piciorul stâng
cu o șosetă elastică găsită prin pat

și am început să țopăi de-a lungul șifonierului.



roboțelul



un roboțel din metal inoxidabil pe curent continuu.
indestructibil și strălucitor.

cu nenumărate cabluri colorate, și arcuri, și mufe.
și mai ales cu două leduri verzi și adânci
în locul ochilor.

să vină seară de seară la capătul patului
să mă mângâie.