La deal de satul meu mai e un sat
În care și-au făcut morții cetate
Din lemn, din piatră sau din fier forjat,
E satul nou, numit Eternitate.

Aici se împart vize pentru rai,
Colivă, lumânare și colac,
Cresc cruci cu muguri sau cu mucegai
Prin iarba grasă și prin liliac.

În turlă, a jale cântă cucuveaua,
Când vântul cu aripa bate-n poartă,
A îmbobocit salcâmul și laleaua
Dintr-o sămânță proaspăt îngropată.

E satul meu cetate de chirpici
Cu suflete ascunse-n colivie,
În cinstea veșniciei de aici
Își bate moartea coasa-n fierărie.

Din el se duc cortegii funerare
Spre dealul presărat cu sfinte moaște,
Plâng lumânări bolnave-n felinare
În sâmbete și-n zilele de paște.

Pe satul meu de cel vechi îl desparte
Un gard de sârmă și un strat de lut,
Din cer cad stele crude, stele coapte,
Vestind sfârșituri fără început.

În amintirea bunicii mele