Soției mele

Eu am cântat iubiri închipuite
în calea mea spre marea veșnicie
dar n-am găsit cuvinte potrivite
să cânt în versuri scumpa mea soție

Ea merita în versurile mele
să fie zâna mea cea mai iubită
încununată de un cer cu stele
să fie o icoană presfințită

Ea pentru mine-a fost speranța vieții
și idealul meu de împlinire
a fost oglinda clară-a dimineții
în drumul meu spinos spre mântuire

Ea m-a iubit mereu fără-ncetare
și mi-a-iertat greșelile rebele
a fost zeița mea ruptă din soare
și-a fost o dulce doamnă printre stele

A mers mereu alăturea de mine
în căutarea mărilor iubirii
plutind cu mine-n barca cu destine
spre țărmul însorit al fericirii

Soția mea mi-a luminat cărarea
când trebuia să traversez prin noapte
a fost iubita mea și încercarea
prin vremurile grele și deșarte

În casa noastră-a fost mereu altarul
credinței noastre sfinte-n devenire
a fost tandrețea dulce și limanul
speranței noastre-n marea nemurire

În calea mea de vise-nchipuite
când uraganul timp m-a dus departe
mă-nchin soției mele mult iubite
și-i mulțumesc din suflet pentru toate