nu este adevărat că ceea ce nu știi nu te poate răni
tăcerea se plătește cu supoziții acerbe
incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici
mai prozaice decât alegoriile biblice
asimilate ad litteram
și după ce rupi scrisorile și ștergi toate mesajele
și bați în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur
și smulgi din piele contururi de buze
și zidești propriile buze
sub unghii
îți rămâne doar muzica
refugiu

iar când accepți în sfârșit că nu ne rugăm
de același dumnezeu
dai peste un mp3 rătăcit și asculți cu întârziere
strange how I find myself on a distant shore
kundalini mușcă din asfințit pe coapsele Sonorei
calci în agave și sângerezi bemoli în mistral
și cerul cade câteva semitonuri mai jos de noapte
și îți închizi inima într-un poem lapidar
și micul infern devine obișnuiță și
telefonul sună / sună mereu
ciob de țipăt răsucit în splină de mai
multe ori