Muntele Carmel

Ruperea asta de diguri, repetițiile, incursiunile în trecut doar ca să te menții tănăr.

Visez uneori cu ochii deschiși despre împărățiile spectrale străjuite de mesteceni.

Am urcat pe Muntele Carmel, pe coclauri pe lăngă Universitate. Bine-nțeles că e o antenă acolo, e punctul cel mai înalt din Haifa. Jos, undeva în prăpastie

pădurile sunt arse…arse, de după ultimul incendiu.

Nu știu dacă fost pus focul dar,

tare greu se mai reface padurea!

Am pipăit fiecare rămurică

să caut puțină verdeață, câțiva muguri în locurile alea atât de fără viață…

În fiecare zi îmi promit să-mi șterg din amintire unele lucruri, să le ard necuviința. Să renasc din nou “din cenușă “!

Dacă n-ar fi omu’ să ardă, să sufoce, să se dea în spectacol, să urască, să distrugă, cred că

padurea ar reveni la viață mult mai repede…







plasatorul de poeme



Nu sunt decât un un plasator de poeme!

ridic bari-Era în halte

pun baraje acolo unde apele se revarsă

mă plimb printre spicele aplecate

de rod

doar să separ... neghina