Motto:
Nesfarșitelor mele intrebări
le dedic chiar răspunsul
care nu va veni niciodată!

De ce răsar pe ceruri stele
de ce nu pot s-ajung la ele
de ce mi-e sufletul pribeag
de ce n-ating al casei prag

de ce răsar și pier bujorii
de ce se nasc și mor feciorii
de ce iubirea se aprinde
de ce tristețea ne cuprinde

de ce se duc toamna cocorii
de ce apar deasupra norii
de ce e zbucium pe pămant
de ce nimic nu mai e sfânt

de ce luceferii se sting
de ce nu pot ca să mai plâng
de ce mi-e dragă floarea de măcieș
de ce adorm la umbra de cireș

de ce stindardul păcii-i frânt
de ce-s războaie pe pământ
de ce ne naștem la-ntâmplare
de ce cântăm mereu sub soare

de ce ne-ndepărtăm de mare
de ce ne-ntoarcem la izvoare
de ce există Univers
de ce există al meu vers

de ce e timpul trecător
grăbit mereu spre viitor
de ce mereu imi este dor
de casa noastră cu pridvor

de ce uităm de-ai noștri frați
de ce ni-s ochii-nlăcrimați
de ce uităm să mai iubim
de ce, de ce, de ce murim?