ascult tăcerea țipându-mi din whisky
urlându-și pe trei limbi singurătatea
dau nas în nas cu e timpul să deschizi fereastra să lași
gerul să-ți muște din gât ca din față colții cărăbușilor
de mare
îmi intră pe nări e timpul să cobori la câmpie să-ți
duci oile la pășunea cuvintelor să-și nască mieii sacrificați
christos a înviat
e timpul ăla cosit în tăcerea din zori
cu rouă pe geana fiecărui fir de secundă
e timpul ca bețivul să deschidă fereastra să-și
coboare cuvintele la păscut vocalele din doare de dor
din doare de dor de mona ca de șarpe curs în șarpe ca de
apă încolăcită pe apă
e timpul să te așezi în șemineul coastelor ei
să te anini de nurii cuvântului sâni ca de icoane
bătute în stâncă albă ca de vocale închise
e timpul să nu te mai doară dorul de ea pentru că
în sfârșit ești
ea