Pe tărâmul lucidității mele se mișcă venetic
O prăpastie cu gust de plăcere.
Nuda idee a virginității unui sentiment
Se așterne ca o lună pe pleoapă
Uitând că totul se mișcă rotund pe globul ocular…

Câmpia cu iarba verde și ciuperci proaspete
Sunt umede de ploaia ce tocmai cumințise toropeala,
Noi, alergând desculți, crucificând stropii pe talpa noastră,
Suntem dezmierdați de putere:

Cerul se umple cu imaginea noastră
Plimbându-ne surâsul la fiecare nor îndrăgostit de forma ideilor noastre
Mișcările degetelor pe umerii celuilalt
Descarcă greutatea unei zile
Pe senzații tactile de foame epuizantă

Câmpia și cerul sunt orizontul pe care ne întindem noi,
Ca o verighetă în jurul inelarului.