Îmi aduc aminte de seara aceea în care le-a scos din ascunzișul de sub saltea și mi le-a arătat zicând "sunt atât de frumoase". De atunci m-am îndrăgostit de țigările ei.

Când vine către mine ușoară, aproape transparentă, uit de lume, uit de tot și rămâne doar ea în fum, totul e albastru, sur și... oranj... Pall Mall oranj, slims.

Când merg pe stradă și le văd cu coada ochilor, îndrăznesc să le vreau, acolo de unde sunt: în vitrinile chioscurilor vechi, le găsesc doar la intersecțiile intens circulate.

Am îndrăznit să mă confund cu ea...

Sunt atât de fine și slăbuțe, nu-i plac la gust, le ia câte trei ca să-și potolească setea... și sunt de trei ori mai fine și slăbuțe.

În așa momente, când e iarna și-i nemaipomenit de frig, când pe stradă merg mașini și mie îmi îngheață și mucii în nas, când e fum, fum de-al ei... uit de mine, într-o explozie ce va întârzia exact atât cât va dura: o veșnicie.

până la infinit... frumusețe...