noaptea venise
ca un miros de portocală

sângele schia prin carne
și
ajungea
aburind
în trupurile noastre din altă viață

urmele
stăteau în zăpadă
ca niște zaruri

nu ne uitam
acolo unde apuneau lătraturile crengilor

nici acolo unde
ar fi început să ningă

***

undeva
existau și oameni
tocmai buni de puși în glastră