mă ascund privirilor incolor cu nuferi pe brațe
aș putea să fiu doar un nebun pe care
îl locuiesc icarii
așezați pe vârste adună rătăciții din mine
îi îneacă cu o deschidere de aripi
înotând în cercuri de lumină

aș putea să mă tăvălesc în ea
cu brațele spre pământ
să picur nuferii în culori de-o zi
apoi să mă lovesc de veșnicie cu nările
să îi simt mirosul de tămâie arsă
în clepsidre de gânduri
doar acolo pot zbura
cu icarii între umeri