Mă zbat în umbre ce m-apasă,
În jur jilav și rece.
Și caut cheia de la casă
Și timpul ce mai trece...
Și cald și mut găsesc în casă,
Și totul mi se pare,
Că e absurd de trist și-afară...
Și-n suflet ce mă doare.
Nu mai găsesc nimic cum e
Și totul e intact,
Dar eu gasesc tot vraiște
Că totu-i dispersat...
Și totu-i mut și trist și gri,
Și totu-i mult prea rece,
Urasc și firele-argintii,
Și timpul care trece...
Și-atunci cu cine să mai sufăr,
Cu cine să mai plâng,
Și cine nou drag îmi va fii,
Pe cine s-am în gand?
Și câte flori s-or scutura,
Peste câți ani voi trece,
Cu fruntea sus și-un suflet gol,
Pe cine-oi mai petrece?
Și când voi mai iubii,
Pe cine voi alege,
Când totu-n jur este pustiu,
Și totu-i mult prea rece?