Sunt om al ploii
stins pe trotuar,
cad sec,
cad fără-ndemnuri,
cad lacrimă-n pahar.
Am umbra agățată de o zare
Și când m-avânt
Scurt cad de pe picioare.
Mi-e sete…
ochiul cade orb de pe perete.
Atât aș vrea să sorb:
o lacrimă de soare,
precum un corb ce obstinează să mai zboare
când pana i-a căzut de pe perete.